Posts found under: Arhive Stiri - Caravana ECOTIC

Evolutie pozitiva a gradului de constientizare fata de deseurile electrice

Organizatia ECOTIC face publice rezultatele unui nou studiu – „Evaluarea atitudinii populatiei din Romania cu privire la deseurile de echipamente electrice si electronice (DEEE) si DBA”. Studiul a fost finalizat in luna mai 2016 si face parte din proiectul Caravana ECOTIC, proiect finantat prin programul LIFE + al Uniunii Europene.

 Au fost efectuate doua rapoarte de cercetare – unul in 2014, la inceputul proiectului, si unul in 2016, la final de proiect, cu scopul de a detecta modificarile de comportament, atitudine si informare ale publicului larg din Romania asupra colectarii selective si reciclarii DEEE si DBA.

Cifrele arata ca o parte semnificativa a romanilor (41,3%) au, in continuare, o parere nefavorabila in ceea ce priveste mecanismele actuale de colectare si reciclare a deseurilor. Majoritatea considera ca solutiile puse la dispozitia populatiei nu sunt suficiente si spun ca se simte nevoia mai multor puncte de colectare separata in localitati, precum si de existenta unor servicii locale de ridicare a deseurilor din gospodarii.

De aici rezulta cele mai importante bariere in colectarea si predarea spre reciclare a DEEE: 33,9% dintre respondenti considera lipsa facilitatilor pentru colectarea separata (puncte de colectare) drept cea mai importanta bariera; urmeaza lipsa informatiilor, 24,2% necunoscand locatia punctelor unde pot preda corespunzator deseurile.

Totodata, 26% din respondenti au raspuns spontan ca DEEE sunt deseuri reciclabile, un procent in crestere fata de rezultatele studiului din 2014. Un rezultat imbucurator este legat de injumatatirea procentului de persoane care au afirmat faptul ca au predat DEEE catre colectorii stradali de fier vechi.

Oamenii se declara mai dispusi sa colecteze si sa predea spre reciclare DEEE, fiind mai constienti de sistemele de buy-back din magazine, de faptul ca predarea se poate face si in magazin si prin firme specializate. Totusi, un sfert dintre respondenti inca nu stiu unde se pot preda astfel de deseuri.

A crescut, de asemenea, gradul de constientizare asupra componentelor din DEEE, atat cele reciclabile, cat si cele periculoase pentru sanatatea omului si mediului inconjurator.

 

In concluzie, studiul a aratat o modificare pozitiva a comportamentului, atitudinii si informarii oamenilor in privinta colectarii si predarii DEEE spre reciclare. Se resimte insa nevoia unor actiuni mai ample si mai ferme, mai ales din partea autoritatilor publice – locale dar si centrale – pentru a dezvolta mult mai rapid infrastructura de colectare de la populatie a deseurilor de echipamente electrice si electronice.

 

Studiul a fost realizat pe un esantion reprezentativ de 1000 de persoane din mediul urban, cu marja de eroare maxima admisa de 3,1%.

Read more...

CASTIGATORII CELEI DE-A II A ETAPA – “ZILELE ECO IN SCOALA TA!”

Astazi, 14 iunie, 2016 a avut loc jurizarea celei de-a doua etapa a programului “Zilele Eco in Scoala Ta!”.panglica zilele eco

Rezultatele generale sunt urmatoarele: 97 de scoli inscrise (96 calificate pentru premii),25.5 tone DEEE colectate, 1.3 tone DBA colectate si 480 de activitati cu tema eco implementate.

In urma jurizarii si centralizarii activitatilor, castigatorii celor 3 premii sunt urmatoarele scoli:

Premiul I – tabara eco pentru 20 de elevi

Scoala “Szacsvay Imre” din Oradea

PREMIUL II- Sistem de tabla interactiva

Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă „Aurora”din Resita

PREMIUL III – un videoproiector si un sistem homecinema

Scoala Gimnaziala “Miron Neagu” din Sighisoara

 

 

Felicitari castigatorilor!

Read more...

Povestea 10 – Tania îi întâlnește pe Ecoterrieni

– Cine e acolo?! strigătul rupse tăcerea înfiorată a pădurii. Era al Taniei.

Strângându-și și frământându-și păpușa la piept, fetița simți că ceva sau cineva se apropie. Se gândea, alarmată și necajită, că poate ar fi fost mai bine să își fi ascultat mama și să nu fi venit în pădure. Cine știe în burta cărei lighioane va sfârși… aproape îi dădură lacrimile de teamă și de necaz.

Chiar atunci, văzu ceva. O mișcare verde și pufoasă, ca adierea ierbii în vânt. Își concentră privirea și parcă, din nou, ceva se strecură printre copaci.

Dragi cititori, e momentul să vă spunem ceva despre Tania. Ea avea șase ani, după cum bine știți. Dar pentru o fetiță de șase ani, avea curiozitatea și curajul unui explorator. Așa că din momentul în care adierea verde îi atrăsese atenția în pădure, teama și supărarea se stinseseră ca prin farmec din sufetul ei. În locul lor, rămăsese dorința vie de a vedea ce era acea prezență misterioasă din spatele bătrânilor stejari.

Încă doi pași și, dintr-o dată, Tania fu față în față cu cea mai surprinzătoare imagine pe care îi fusese dat să o vadă până atunci. Șase ființe verzi, pufoase, cu niște ochi mari și blânzi, o priveau cu speranță și timiditate. Erau atât de neobișnuiți! Fetița se gândi ca nu semănau nici cu iepurii, nici cu urșii, in mod cert nici cu lupii sau cu alte animale de care auzise.

Atunci, ceața amintirilor pe care le trezeau vorbele și poveștile bunicului se rupse. Știu clar pe cine avea în față.

– Ecotari! Voi sunteti Ecotari!! strigă ea entuzismată. Îi sclipeau ochii de bucurie căci iată, poveștile chiar erau adevărate.

Doi clipi incurcată. Ecotari?!? Atât de mult lipsiseră?? Și în plus… în fața lor stătea o fată! Adică asta chiar era o surpriză. Până acum, toți prietenii lor fuseseră băieți.

”Suntem Ecoterrieni, drăguța mea”, susură Doi. ”Dar tu cine ești?”

– Eu sunt Tania, raspunse fetița, deloc surprinsă să constate că Ecoterrienii puteau comunica și altfel decât cu glasurile. Știa ea că se poate. Cum? Asta nu știa, dar nici nu o preocupa. Mai important acum era să fie politicoasă, cum o învățase mama.

– Iar ea este Iza, își prezentă ea păpușa. Pun pariu că și ea vă vede.

”Așa e, draga mea”, răspunse Șapte.

”Ce este Iza?” se interesă Doi, căci niciodată nu văzuse ceva mai frumos decât minunata păpușa din paie și cârpe. Parcă abia aștepta să o ia în brațe și să se joace cu ea. Vedeți voi, Doi era o fetiță ca toate celelalte, chiar dacă avea mii de ani. Și pentru orice fetiță, păpușile sunt absolut irezistibile.

– E o păpușă! Și e prietena mea cea mai bună. Dar voi, voi cine sunteți?

”Vai de mine, sigur, să ne prezentăm!” se fâstâci Doi. ”Eu sunt Doi, iar ei sunt prietenii mei Unu, Trei, Patru, Cinci și Șapte. Fiecare dintre noi s-a născut din bunătatea oamenilor și suntem aici ca să avem grijă de Pământ.”

– Dar unde este Șase? se interesă Tania.

Tristețea din ochii Ecoterrienilor o surprise. Apoi noii ei prieteni îi povestiră vechea istorie despre Șase și dispariția lui și despre cum aleseseră să se retragă departe de oameni, pentru a se proteja.

– Dar ce făcea Șase? Dacă fiecare dintre voi are un rol, care era rolul lui Șase? întrebă Tania.

”El era cercetașul. Nu stătea o clipă, vroia să știe tot ce e în jurul nostru”, răspunse visătorul Cinci.

Tania gândi pe dată că, din punctul ăsta de vedere, ea și Șase semănau.

– Pot să fiu eu Șase de acum? Și întrebarea ei îi făcu pe toți Ecoterrienii să tresară.

Până la urma, de ce nu? De ce nu ar putea un om – o fetiță – să facă treaba unui Ecoterrian?

Se uitară cu toții la Șapte. De la el așteptau răspunsul.

Deși uimit, la rândul său, Șapte le transmise:

”A sosit timpul ca un om să preia din cunoașterea unui Ecoterrian. Nu mă așteptam la o fetiță, dar întotdeauna Pământul știe cel mai bine. De azi înainte, vei fi cunoscută ca Tania Șase!”

În timp ce mergea spre casă, Tania recapitula în gând ce i se întâmplase în acea zi. Era copleșita de impresii, de surprizele din Pădurea de Început. Dar era și fericită. Știa, fără urmă de îndoială, că avea ceva important de făcut pentru Pământ și pentru oameni. Nu știa ce, nu știa dacă era ceva mare sau mic, important sau nu. Nici nu conta. În fața ei se afla, deocamdata, Mâine, când avea o nouă întâlnire cu Ecoterrienii. Apoi, mai vedea ea.

Read more...

Povestea 9 – Prima fetiță care putea vedea

Tania auzise de mică de la bunicul ei povești despre Vic și despre niște ființe fantastice verzi și pufoase, numite Ecotari; sau Ecoturi?! Bunicul ei nu mai știa bine, dar oricum, erau verzi și foarte buni la suflet. Și pare-se că nu doar Vic, stră-stră-strămoșul lor îi văzuse. Nuuuu… Povestea era confirmată de bătrâni din mai multe generații, și se auzea de un stră-stră-bunic pe nume Tyr care se împotrivise pentru prima oară oamenilor din sat și arătase că rostul omului nu e să cucerească natura, ci să o asculte și să trăiască în armonie cu ea.

În căpșorul mic și oacheș al fetiței de 6 ani, toate poveștile bunicului țeseau o ceață de amintiri. Simțea că știe ceva, dar nu prea își dădea seama ce. De fiecare dată când bunicul îi povestea despre spiridușii verzi, simțea un dor năvalnic să alerge și să se afunde în pădurea de la marginea satului. Doar că… mama nu îi dădea voie.

Și totuși, într-o zi de vară, Tania se hotărî. Își luă păpușa favorită, cea pe care mama i-o făcuse, cu atâta talent, din paie și fustele ei vechi, și păși hotărâtă spre marginea pădurii.

Mai făcu un mic popas înainte de a intra… și păși.

O întâmpină un val de aer curat și răcoros și fetița închise ochii, surpinsă. Auzi zgomote noi, fermecate – oare erau păsări? Oare era fâlfâit de aripi sau doar vântul care se juca între crengile vii ale copacilor bătrâni?

Își strânse păpușa la piept și făcu primii ei pași în Pădurea de Început.

Și chiar în acel moment, Ecoterrienii, care timp de generații întregi se retrăseseră în inima pădurii și nu mai intraseră în contact cu oamenii – răniți adânc de dispariția lui Șase – simțiră din nou că un Om intrase în Pădurea de Început.

Șapte își ridică ochii blânzi și le transmise lui Unu, frumoasei Doi, sensibilului Trei, luptătorului Patru și prietenului cerului, Cinci:

„Ei, se pare că s-a întâmplat din nou. Inima îmi spune că linia oamenilor iubitori de natură nu s-a frânt! La marginea pădurii ne așteaptă cineva.” Și în ochii bătrâni ai înțeleptului Ecoterrian se aprinse o luminiță jucăușă.

Ca sub o vrajă, de unde până atunci erau cu toții letargici, Ecoterrienii începură să mișune fericiți prin luminiș, căutând să se pregătească cât mai bine pentru întâlnirea cu noul lor prieten de joacă. Simțeau cu toții cât le lipsiseră joaca, bucuria, râsetele minunate ale unui pui de om bun și iubitor.

Apoi, ca la un semn, Ecoterrienii porniră spre marginea pădurii.

Se apropia momentul reîntâlnirii cu linia lui Vic.

 

Read more...

Povestea 8 – Retragerea Ecoterrienilor

Pierderea lui Șase a fost o lovitură grea pentru Ecoterrieni.

Mult timp, prietenul lor, Tyr, îi văzu rătăcind, unul câte unul, la marginea Pădurii de Început. Păreau să îl aștepte încă pe Șase, deși toți știau, de acum, că asta nu mai era posibil.

Nici pe Tyr nu îl mai ascultau. Și nici poftă de joacă nu mai aveau. Șapte era singurul dintre ei care își păstrase vechea atitudine și într-o zi îi spuse lui Tyr:

„Dragul meu băiat, a sosit timpul ca Ecoterrienii să se retragă în inima Pădurii de Început. E pădurea unde a început totul, și e locul ce ne poate proteja. Vor veni vremuri grele pentru noi. Oamenii își vor descoperi puterea asupra pământului și viețuitoarelor și nu vor avea înțelepciunea să o folosească corect. Vor face multe gesturi rele, necugetate. Vor aduce multă suferință. Noi vom pleca de-acum. E rostul meu să am grijă de neamul meu. Dar vom veghea asupra ta și liniei tale, așa cum vom veghea asupra Pământului întreg.

Du-te acum și urmează-ți calea! Spune-le oamenilor că nu au apucat-o pe un drum bun și învață-ți copiii să iubească natura. Poate, într-o bună zi, ne vom întoarce.”

Și cu aceste cuvinte, Șapte și Tyr își luară rămas-bun.

Generații întregi au locuit și și-au trăit viețile în așezarea de lângă Pădurea de Început. Niciun copil nu a mai văzut, de atunci, vreun Ecoterrian. Oamenii își mai aduceau aminte de Vic și linia lui doar prin povești spuse de bătrâni la serbările din sat. Aproape toți credeau că istoriile astea nu erau altceva decât niște născociri ale unor moșnegi plictisiți.

Cu toate acestea, Ecoterrienii au continuat să existe în inima pădurii. Nu așteptau decât un semn care să le dea de știre că ceva din lumea de afară se schimba. Iar semnul nu putea fi decât apariția unui nou copil care să îi poată vedea și care să se aventureze în Pădurea de Început.

Read more...

11 Decembrie – Gala Premiilor Pentru Un Mediu Curat!

Cu ocazia implinirii unui an si jumatate de activitate al Caravanei ECOTIC, am produs un filmulet -retrospectiva a intregii activitati. De asemenea, caravana a fost amplasata in fata hotelului Marriott pentru a putea fi vizitata de  peste 100 de participanti la Gala.

Un alt personaj prezent la eveniment a fost Ecoterrianul care a incantat audienta care a fost dornica de poze.

 

Read more...

Caravana ECOTIC la Dedeman Pallady

La inceputul lunii decembrie Caravana ECOTIC  s-a reintors in Bucuresti si a facut prima oprire la Dedeman Pallady una dintre locatile  partenerului nostru  Dedeman. Peste 500 de vizitatori au trecut pragul caravanei si au facut cunostinta cu tot ce inseamna reciclarea.

 

Read more...