Povestea 7 – Kru, Tar și Tyr și dispariția primului Ecoterrian

Și iată că au trecut câteva generații de când Vic îi descoperise pe Ecoterrieni în Pădurea de Început. Și după cum prevestise înțeleptul Șapte, în fiecare generație exista cineva care îi putea vedea pe Ecoterrieni.

Dupa Vic urmă fiul său, Kru. După Kru urmă Tar, și după Tar urmă Tyr. Toți deveniseră prieteni cu Ecoterrienii și, astfel, erau strâns legați de pădure și Pământ.

Într-o bună zi, Tyr, care avea pe atunci vreo 18 ani, stătea alături de tatăl său, Tar, la marginea pădurii. Stăteau în liniște, în soarele blând de mai, și inspirau adierea curată și proaspătă a copacilor bătrâni. La un moment dat, din pădure apăru, împleticindu-se, Unu. Tar și Tyr înlemniră: Unu era trist, ochii îi înotau în lacrimi și mâinile îi atârnau pe lângă corp. Ăsta nu era Unu, veselul și zglobiul Unu pe care îl știau ei.

– Ce s-a întâmplat, Unu? sări ca ars Tyr. Ce e cu tine?

– Șase… susură îndurerat Unu… Șase a dispărut…

– Hai, hai, Unu, poate e doar rătăcit pe dealuri, știi că Șase al nostru e un neobosit cercetaș, zise Tar calm și împăciuitor.

– Nu, Tar… Nu mai e… Șase nu mai e, și știm cu toții asta. O simțim aici! și Unu arătă încet un loc din pieptul lui pufos și verde.

– Dar cum așa?! Cum așa?!! se crispă Tar.

În acel moment se auziră zgomote în sat. Oamenii chiuiau și sărbătoreau și Tar și Tyr se grăbiră să vadă despre ce e vorba.

– Ei, ce s-a întâmplat? întrebară ei la marginea mulțimii.

– Yiiihaaa!! Ursoaica e moartă și puii joacă pentru noi! se bucură moșneagul știrb din capul satului.

Și atunci, Tar și Tyr văzură spectacolul tragic al dispariției lui Șase. Un act de cruzime al oamenilor împotriva naturii, uciderea unui animal sălbatic și captivitatea puilor de urs determinaseră stingerea lui Șase.

– De ce?.. De ce?… șopti tânărul Tyr, lăsând o lacrimă rotundă și grea să îi cadă pe vârful piciorului, lasând o urmă întunecată pe încălțările sale.

A fost momentul în care linia lui Vic a înțeles că legătura dintre oameni și Ecoterrieni era mai profundă decât credeau ei. Iar oamenii aveau în aceeași măsură în mâinile lor viața Ecoterrienilor și cea a minunatei lor planete Pământ. Căci cu fiecare gest frumos și luminos, generos și iubitor, oamenii aveau darul de a mări neamul Ecoterrienilor și de a spori frumusețea lumii lor. Însă în același timp, actele lor de mare cruzime împotriva pământului determinau dispariția micilor ființe verzi.

Atunci Tyr a simțit că există ceva numit Responsabilitate. Și a decis să lupte.

 

Leave a comment