Povestea 8 – Retragerea Ecoterrienilor

Pierderea lui Șase a fost o lovitură grea pentru Ecoterrieni.

Mult timp, prietenul lor, Tyr, îi văzu rătăcind, unul câte unul, la marginea Pădurii de Început. Păreau să îl aștepte încă pe Șase, deși toți știau, de acum, că asta nu mai era posibil.

Nici pe Tyr nu îl mai ascultau. Și nici poftă de joacă nu mai aveau. Șapte era singurul dintre ei care își păstrase vechea atitudine și într-o zi îi spuse lui Tyr:

„Dragul meu băiat, a sosit timpul ca Ecoterrienii să se retragă în inima Pădurii de Început. E pădurea unde a început totul, și e locul ce ne poate proteja. Vor veni vremuri grele pentru noi. Oamenii își vor descoperi puterea asupra pământului și viețuitoarelor și nu vor avea înțelepciunea să o folosească corect. Vor face multe gesturi rele, necugetate. Vor aduce multă suferință. Noi vom pleca de-acum. E rostul meu să am grijă de neamul meu. Dar vom veghea asupra ta și liniei tale, așa cum vom veghea asupra Pământului întreg.

Du-te acum și urmează-ți calea! Spune-le oamenilor că nu au apucat-o pe un drum bun și învață-ți copiii să iubească natura. Poate, într-o bună zi, ne vom întoarce.”

Și cu aceste cuvinte, Șapte și Tyr își luară rămas-bun.

Generații întregi au locuit și și-au trăit viețile în așezarea de lângă Pădurea de Început. Niciun copil nu a mai văzut, de atunci, vreun Ecoterrian. Oamenii își mai aduceau aminte de Vic și linia lui doar prin povești spuse de bătrâni la serbările din sat. Aproape toți credeau că istoriile astea nu erau altceva decât niște născociri ale unor moșnegi plictisiți.

Cu toate acestea, Ecoterrienii au continuat să existe în inima pădurii. Nu așteptau decât un semn care să le dea de știre că ceva din lumea de afară se schimba. Iar semnul nu putea fi decât apariția unui nou copil care să îi poată vedea și care să se aventureze în Pădurea de Început.

Leave a comment